Skip to content
Cursurile în format fizic sunt disponibile în limbile română și maghiară
Telefon: +40 310 054 053
Email: cristian.iosub@cybershield.org
Sigla CyberShieldCyberShield
  • Proiecte
  • Noutăți
  • Voluntar
  • Susține
  • Cursuri CyberSkill
  • Contact
Donează!
Sigla CyberShieldCyberShield
  • Proiecte
  • Noutăți
  • Voluntar
  • Susține
  • Cursuri CyberSkill
  • Contact

Nu intri sub NIS2? Securitatea cibernetică tot nu se deleagă

Grafică: Securitatea cibernetică nu se deleagă. Majoritatea firmelor, primăriilor și școlilor nu intră sub NIS2, dar răspund de propria securitate
Firme mici · Primării · Școli

Securitatea cibernetică nu se deleagă

NIS2, transpusă în România prin OUG 155/2024, se aplică doar unor firme și instituții. Cele mai multe organizații, de la firma cu zece angajați la primăria de comună sau la școală, nu intră sub ea. Asta nu face din securitatea lor treaba altcuiva.

18sectoare sunt listate în anexele OUG 155/2024; firmele din afara lor nu intră sub NIS2sursa: OUG 155/2024
50+angajați: pragul principal de la care intră o firmă din sectoarele listate; contează și cifra de afaceri, activele și grupul din care face partesursa: OUG 155/2024, Legea 346/2004
72 htermenul, de regulă, în care operatorul anunță la ANSPDCP o breșă de date personale care poate afecta drepturile oamenilor, cu sau fără NIS2sursa: GDPR, art. 33

De la sfârșitul lui 2024, România are un act normativ care transpune directiva europeană NIS2: OUG 155/2024, publicată în Monitorul Oficial pe 31 decembrie 2024 și aprobată de Parlament, cu modificări, prin Legea 124/2025, în iulie 2025. De atunci, discuțiile despre securitatea cibernetică din firme și instituții se învârt aproape numai în jurul ei: cine intră, ce termene are, ce amenzi riscă și cine vine la control.

Mult mai rar se pune întrebarea ce se întâmplă cu cei care nu intră. Iar ei sunt majoritatea. Ordonanța acoperă 18 sectoare și, în general, doar firmele de la 50 de angajați în sus. Rămân în afara ei aproape toate microîntreprinderile și firmele mici, restaurantele și, de regulă, magazinele, firmele de construcții și de contabilitate, dar și primăriile și școlile. Pentru multe dintre ele, faptul că NIS2 nu le cere nimic e luat drept scutire: dacă legea nu obligă, nu e nevoie.

Atacatorii nu fac această distincție. Ransomware-ul, phishingul și furtul de conturi lovesc la fel de ușor o firmă de zece oameni și o companie mare, iar o organizație mică are de obicei mai puține resurse ca să se refacă. Întrebarea nu este dacă vei avea un incident de securitate cibernetică, ci când. Diferența o face pregătirea. Dacă backup-urile sunt izolate și testate, iar oamenii știu ce au de făcut, activitatea poate reporni în câteva ore sau zile. Dacă totul se improvizează în timpul crizei, durează săptămâni, iar unele date nu se mai recuperează.

Articolul explică cine intră sub NIS2 și cine nu, ce obligații au totuși primăriile și școlile, cu ce alte reglementări europene se confundă NIS2 și de ce, în toate cazurile, securitatea cibernetică rămâne în grija celui care deține sistemele.

Cine intră sub NIS2 și cine nu

Ordonanța nu se aplică oricărei firme. Contează două lucruri: domeniul în care lucrezi și cât de mare ești.

Intră sub NIS2
  • Firmele mijlocii și mari din energie, transport, bănci, piețe financiare, sănătate, apă și canalizare, infrastructură digitală, servicii IT administrate pentru alte firme și spațiu. Ordonanța măsoară mărimea după Legea 346/2004: întreprinderea mijlocie are între 50 și 249 de salariați și o cifră de afaceri de până la 50 de milioane de euro sau active de până la 43 de milioane de euro, iar cea mare depășește aceste criterii. Pentru firmele care fac parte dintr-un grup se adună integral datele firmelor legate și, proporțional cu participația, datele firmelor partenere
  • Tot de la 50 de angajați în sus: servicii poștale și de curierat, gestionarea deșeurilor, chimicale, alimente (doar producția industrială și distribuția angro), fabricarea de dispozitive medicale, electronice, echipamente și vehicule, piețele online, motoarele de căutare, rețelele de socializare și organizațiile de cercetare
  • Indiferent de mărime: administrația publică centrală, furnizorii de rețele și servicii publice de comunicații electronice, de servicii DNS și de servicii de încredere, registrele domeniilor de prim nivel, cum e .ro, și entitățile critice
  • Orice organizație din sectoarele listate, oricât de mică, desemnată pe criterii de impact, de exemplu pentru că e singurul furnizor al unui serviciu esențial pentru activități societale sau economice critice
Nu intră
  • Microîntreprinderile și firmele mici independente, cu excepțiile de mai sus. O firmă mică dintr-un grup mare poate intra, pentru că se iau în calcul și datele grupului
  • Restaurantul, cârciuma, magazinul de cartier și, de regulă, comerțul cu amănuntul. Excepții: farmaciile mijlocii și mari, la sănătate, și comercianții mijlocii și mari care au și o activitate din anexe, de exemplu distribuția de substanțe și amestecuri chimice
  • Firmele din domenii care nu apar în anexe, de exemplu construcțiile (cu excepția lucrărilor din porturi), contabilitatea sau turismul
  • Primăriile și școlile, cu excepțiile explicate mai jos

Ce instituții publice intră și care nu

La sectorul „Administrație publică”, ordonanța cuprinde numai administrația centrală: ministerele, agențiile și autoritățile naționale. Ele intră indiferent de mărime. Sunt excluse explicit instituțiile din apărare, ordine publică și securitate națională, Ministerul Afacerilor Externe, entitățile cu atribuții de aplicare a legii, ORNISS, universitățile, justiția și Ministerul Public, Parlamentul, Secretariatul General al Guvernului, Cancelaria Prim-Ministrului, Administrația Prezidențială, ASF, BNR și ANCOM. Alte instituții și companii publice pot intra însă prin domeniul în care lucrează, nu pentru că sunt publice: spitalele publice, ca furnizori de servicii medicale, operatorii de apă, canalizare și termoficare, CFR, aeroporturile, porturile sau Poșta. Pentru companiile de stat se aplică același prag de mărime ca pentru orice firmă.

De ce primăriile și școlile nu intră

Directiva obligă statele membre să includă administrația publică centrală și acele entități regionale care, după o evaluare a riscului, furnizează servicii a căror întrerupere ar putea avea un impact semnificativ asupra activităților societale sau economice critice. Pentru administrația locală și pentru școli, directiva lasă decizia la fiecare stat: le poate include, dar nu e obligat. La transpunere, România a inclus doar administrația centrală. Anexa 1 a ordonanței cuprinde, la sectorul „Administrație publică”, numai „entitățile administrației publice centrale”, iar educația nu apare deloc ca sector. Așa că o primărie nu intră sub NIS2 pentru simplul fapt că e primărie, iar o școală nu intră pentru că e școală.

Când ar putea totuși o primărie să intre sub NIS2

  • Dacă operează direct un serviciu din anexe. Unele primării furnizează singure, fără o societate separată, apă, canalizare sau termoficare ori gestionează traficul rutier. La trafic, ordonanța exclude însă entitățile publice pentru care această activitate e doar o parte neesențială. Încadrarea e atunci posibilă, deși legea nu spune clar cum se aplică pragul de mărime unei instituții publice, care nu are cifră de afaceri în sens comercial. În cele mai multe orașe, serviciul e asigurat de o societate sau de o regie, iar obligațiile NIS2 îi revin acesteia, nu primăriei.
  • Dacă e identificată ca entitate critică. Legea 294/2024 privind reziliența entităților critice permite desemnarea unor entități publice sau private care asigură servicii vitale. O entitate desemnată astfel intră sub NIS2 indiferent de mărime.
  • Dacă e identificată pe criterii de impact. O primărie sub prag care operează un serviciu din anexe poate fi desemnată dacă o întrerupere ar afecta grav siguranța sau sănătatea publică ori dacă serviciul are o importanță aparte la nivel regional.
  • Dacă se schimbă legea. Directiva permite oricând extinderea regulilor la administrația locală și la școli. România nu a făcut încă acest pas.

Ce prevăd Legea 58/2023 și HG 831/2024

Legea 58/2023 privind securitatea și apărarea cibernetică are reguli proprii, separate de NIS2, pentru instituțiile publice și pentru unele firme care furnizează servicii publice sau comunicații pentru administrație. Instituțiile din apărare, ordine publică, securitate națională, justiție și situații de urgență, precum și ORNISS, raportează incidentele prin platforma națională de raportare a incidentelor (PNRISC). Celelalte instituții publice și firmele cărora li se aplică legea trebuie să le raporteze prin aceeași platformă de îndată, dar în cel mult 48 de ore de la constatare. Dacă nu pot da atunci toate detaliile, le trimit în cel mult 5 zile calendaristice de la prima notificare. Tot ele trebuie să aibă proceduri de reacție la incidente, un inventar al sistemelor, un responsabil de securitate cibernetică și instruire periodică pentru angajați. Legea sancționează notificarea întârziată sau incompletă a incidentelor, precum și refuzul furnizorilor de servicii de securitate cibernetică de a da autorităților informațiile cerute. Amenda este de la 5.000 la 50.000 de lei, iar la o nouă abatere în 6 luni maximul ajunge la 200.000 de lei. Pentru operatorii economici cu o cifră de afaceri de peste 1.000.000 de lei, amenda poate ajunge la 1% din cifra de afaceri, respectiv 3% la repetare.

Legea nu se aplică însă automat oricărei primării sau școli. HG 831/2024 stabilește că intră doar instituțiile al căror serviciu depinde de infrastructuri informatice și de comunicații de interes național, astfel cum sunt definite la art. 2 lit. d) din Legea 163/2021. Hotărârea le cere instituțiilor să facă singure această evaluare și să o trimită la DNSC; dacă nu o fac, DNSC poate porni procedura din oficiu. Dacă DNSC confirmă încadrarea printr-o decizie, instituția are cel mult 60 de zile ca să aplice prevederile Legii 58/2023, iar după emiterea deciziei autoritățile competente prevăzute de Legea 58/2023 încep monitorizarea și controlul. Dacă o primărie sau o școală îndeplinește condiția se stabilește de la caz la caz, prin evaluarea proprie și prin decizia DNSC.

Pentru orice firmă sau instituție care prelucrează date personale rămâne GDPR: măsuri de securitate potrivite riscului, iar operatorul anunță ANSPDCP, fără întârzieri nejustificate și, dacă e posibil, în cel mult 72 de ore, despre o breșă care poate afecta drepturile și libertățile oamenilor.

Firmele de web hosting intră sub NIS2?

Hostingul nu apare în lege cu acest nume, dar o firmă de hosting poate intra pe mai multe căi. Dacă vinde servere virtuale sau resurse pe care clientul le configurează și le extinde singur, e furnizor de servicii de cloud computing. Dacă oferă clienților găzduire în propria sală de servere, cu alimentare și răcire, sau colocare, e furnizor de servicii de centre de date. Dacă administrează efectiv serverele clienților, e furnizor de servicii gestionate. Pe toate aceste căi, legea se aplică de regulă doar firmelor mijlocii și mari, cu excepția celor desemnate pe criterii de impact. Situația se schimbă la DNS: o firmă care rulează servere DNS ce răspund pentru domeniile clienților oferă, după definiția din ordonanță, servicii DNS cu autoritate pentru terți, iar furnizorii de servicii DNS intră indiferent de mărime. Firmele care înregistrează sau revând domenii au, tot indiferent de mărime, obligații privind datele titularilor: colectează și verifică date corecte și răspund cererilor legitime în cel mult 72 de ore. Rămân zone gri, cum ar fi hostingul partajat clasic sau serverele închiriate în centrul de date al altcuiva. Ordonanța prevede că entitățile pot cere asistența DNSC în procesul de identificare.

NIS2 nu e singura reglementare europeană

NIS2 se confundă des cu alte acte europene din zona digitală. Fiecare are alt scop și se adresează altcuiva:

  • DORA (Regulamentul (UE) 2022/2554): reziliența operațională digitală a sectorului financiar, adică gestionarea riscurilor IT, raportarea incidentelor, testarea sistemelor și controlul furnizorilor IT. Se adresează băncilor, asigurătorilor, firmelor de investiții și furnizorilor lor IT critici. Se aplică din 17 ianuarie 2025. Pentru entitățile supuse DORA, OUG 155/2024 se aplică doar la încadrare și la înregistrarea la DNSC; măsurile de securitate și raportarea incidentelor urmează DORA.
  • AI Act (Regulamentul (UE) 2024/1689): reguli pentru sistemele de inteligență artificială în funcție de risc, cu interdicții pentru utilizările inacceptabile și cerințe stricte pentru sistemele cu risc ridicat. Se adresează celor care dezvoltă, vând sau folosesc IA în Uniune. Interdicțiile se aplică din februarie 2025, regulile pentru modelele de uz general din august 2025, iar cerințele pentru sistemele cu risc ridicat au fost amânate în 2026 până în decembrie 2027, respectiv august 2028.
  • CRA (Cyber Resilience Act, Regulamentul (UE) 2024/2847): produsele cu software sau conectate la internet trebuie să fie sigure încă din proiectare și să primească actualizări de securitate. Se adresează producătorilor, importatorilor și distribuitorilor. Raportarea vulnerabilităților exploatate și a incidentelor e obligatorie din 11 septembrie 2026, iar aplicarea deplină începe la 11 decembrie 2027.
  • CER (Directiva (UE) 2022/2557, transpusă prin Legea 294/2024): protecția fizică și continuitatea serviciilor vitale în fața dezastrelor, a sabotajului sau a terorismului. Se adresează entităților desemnate de stat drept critice. Directiva se aplică din octombrie 2024, iar legea românească a fost publicată în noiembrie 2024.
  • GDPR (Regulamentul (UE) 2016/679): protecția datelor personale, inclusiv securitatea lor și anunțarea breșelor. Se adresează oricărei organizații care prelucrează date personale. Se aplică din 25 mai 2018.
  • Cybersecurity Act (Regulamentul (UE) 2019/881): mandatul permanent al ENISA și certificarea europeană de securitate pentru produse, servicii și procese IT, în general voluntară. Se adresează mai ales producătorilor și furnizorilor care vor o certificare. În vigoare din 27 iunie 2019; unele dispoziții privind certificarea se aplică din 28 iunie 2021.
  • eIDAS 2 (Regulamentul (UE) 2024/1183): portofelul european de identitate digitală, pe care fiecare stat trebuie să îl ofere cetățenilor, și recunoașterea în toată Uniunea a semnăturilor electronice și a celorlalte servicii de încredere. Se adresează statelor, prestatorilor de servicii de încredere și firmelor obligate să accepte portofelul.
  • Cyber Solidarity Act (Regulamentul (UE) 2025/38): o rețea europeană de centre de detectare a amenințărilor și o rezervă de firme de securitate care ajută la incidentele mari. Se adresează statelor și instituțiilor europene și nu impune obligații firmelor. În vigoare din februarie 2025.

Pentru o firmă mică sau o primărie, actul care se aplică aproape sigur este GDPR. Ransomware-ul însă nu se uită în niciuna dintre aceste legi înainte să cripteze serverele.

Responsabilitatea rămâne la cel care deține sistemele

Pentru cei care intră sub NIS2, ordonanța obligă entitatea să ia măsurile de securitate, iar conducerea ei le aprobă, le supraveghează și răspunde pentru încălcări. Legea 58/2023 formulează principiul direct: responsabilitatea pentru securitatea unui sistem revine celui care îl deține, îl organizează, îl administrează sau îl utilizează. Pentru toți ceilalți, în practică, regula e aceeași. Cine deține sistemele hotărăște regulile pentru parole, actualizări și backup, ce acces au furnizorii și ce buget se alocă. Nimeni nu poate lua aceste decizii de zi cu zi în locul lui.

Pentru organizațiile care nu intră sub NIS2, lipsa unei obligații legale nu înseamnă lipsa responsabilității. O firmă mică, o primărie sau o școală are de protejat propriile sisteme, date și servicii digitale, dar mai ales oamenii care depind de ele: clienții, pacienții, cetățenii, elevii și părinții lor. Datele lor personale, banii lor și serviciile pe care le primesc sunt puse în pericol la fiecare breșă, indiferent dacă organizația apare sau nu în anexele ordonanței. Un atac asupra unei primării nu lovește doar primăria, ci și pe cei care își așteaptă actele, ajutoarele sociale sau plata taxelor.

O alertă de la DNSC, un avertisment despre o vulnerabilitate sau raportul unui consultant nu repară nimic de la sine. Cineva din organizație trebuie să le citească, să decidă ce e urgent și să găsească oameni și bani pentru remediere. Dacă o vulnerabilitate cunoscută rămâne deschisă luni de zile, răspunderea pentru ce urmează nu se mută la cel care a trimis alerta.

De ce o autoritate nu îți administrează sistemele

O autoritate de securitate cibernetică poate stabili reguli, poate transmite alerte și poate ajuta la gestionarea unui incident. Pe entitățile aflate sub NIS2 le poate și controla: DNSC poate face scanări neintruzive, poate dispune audituri, poate cere acces la date și echipamente și poate impune măsuri obligatorii. Nu administrează însă infrastructura unei organizații în locul ei: nu îi gestionează serverele, nu îi schimbă parolele și nu îi instalează actualizările.

Limita are temei constituțional. Sistemele unei organizații conțin date personale, informații medicale, corespondență și secrete comerciale, iar accesul statului la ele este limitat de dreptul la viață privată, de secretul corespondenței și de dreptul de proprietate. E posibil doar în condițiile stricte ale legii, de exemplu la controalele prevăzute de NIS2 sau printr-o percheziție informatică autorizată de judecător. În 2015, Curtea Constituțională a declarat neconstituțională, în ansamblul ei, legea securității cibernetice. Unul dintre motive: legea permitea accesul unor instituții la date fără autorizarea unui judecător.

Mai există un argument, pur tehnic. O instituție cu acces permanent în rețelele spitalelor, ale companiilor de utilități și ale primăriilor ar deveni cea mai valoroasă țintă din țară. Dacă ar fi compromisă, atacatorii ar primi deodată acces la toate celelalte.

🤨Mitul controlului „cu agenda în mână”

În discuțiile din comunitatea de securitate cibernetică apare tot mai des o idee: DNSC sau Centrul Național Cyberint al SRI ar trebui să meargă, ca Piedone la ANPC, cu agenda în mână prin primării, școli și alte instituții locale și să le facă audituri. Sună bine, dar nicio lege nu prevede un asemenea tur de audituri.

  • Ca regulă, primăriile și școlile nu intră sub NIS2. Motivul e explicat mai sus: România a inclus în ordonanță doar administrația centrală, iar educația nu apare ca sector.
  • Nu există un control general de securitate cibernetică al tuturor primăriilor și școlilor. Controalele care există au un cadru limitat. DNSC și celelalte autorități din Legea 58/2023 monitorizează și controlează doar instituțiile încadrate prin decizie, conform HG 831/2024. ANSPDCP poate face audituri privind protecția datelor personale, inclusiv securitatea lor, la orice operator.
  • Cyberint nu este un organism de audit general al primăriilor și școlilor. Legea 58/2023 îi dă SRI competențe de cyber intelligence și de prevenire a atacurilor care amenință securitatea națională. La instituțiile încadrate prin decizie DNSC, SRI intervine doar în limita atribuțiilor sale din această lege. Contravențiile privind raportarea incidentelor le constată și le sancționează DNSC. Legea declarată neconstituțională de Curtea Constituțională în 2015 făcea din SRI autoritatea națională în domeniu, cu drept de auditare. În aceeași decizie, Curtea a arătat că rolul trebuie încredințat unui organism civil și că posibilitatea ca aceeași instituție să ceară auditul, să îl efectueze, să primească rezultatul, să constate contravenția și să aplice sancțiunea este „inacceptabilă într-o societate guvernată de principiile statului de drept”.

Securitatea unei primării rămâne în grija primarului, iar a unei școli, în grija directorului, fie că vine un control, fie că nu. Un control general de securitate cibernetică în toate aceste instituții ar avea nevoie de o modificare a cadrului legal.

Nimeni nu poate apăra singur internetul

Spațiul cibernetic nu are granițe. Un atac asupra unei firme din România poate fi lansat de pe servere aflate în trei țări, cu instrumente cumpărate din a patra, de un grup care își încasează banii în a cincea. Nicio instituție, oricât de bine finanțată ar fi și oricâți specialiști ar avea, nu poate acoperi singură un asemenea teren.

Dependențele dintre organizații complică lucrurile și mai mult. Un furnizor de software folosit de zeci de clienți devine, odată compromis, o ușă spre toți. Un e-mail de phishing bine făcut ajunge la sute de angajați, iar atacatorului îi e de ajuns ca unul singur să dea clic.

De aceea securitatea e o responsabilitate comună: fiecare are partea lui de făcut. Organizațiile își protejează sistemele și își aleg atent furnizorii. Furnizorii răspund pentru produsele și accesele lor. Autoritățile coordonează și transmit alerte. Echipele de răspuns la incidente și comunitatea de specialiști împărtășesc ce află despre atacuri. Utilizatorii, de la angajați la elevi, părinți și profesori, sunt de multe ori primii care dau peste atac, iar educația lor contează cât tehnologia.

După fiecare incident mediatizat se caută un singur vinovat. E de înțeles, dar nu previne următorul incident.

Conformitatea nu înseamnă securitate

În testele de penetrare se găsesc rareori vulnerabilități spectaculoase. De cele mai multe ori, intrarea se face prin lucruri banale: o parolă refolosită, un server uitat de toată lumea și rămas expus pe internet, o actualizare amânată „până după închiderea lunii”, un cont de furnizor cu drepturi mult prea mari. De multe ori, organizațiile respective aveau politicile la zi și dosarul de conformitate complet.

Un exemplu tipic: politica internă cere parole de minimum 12 caractere, schimbate la 90 de zile, iar la audit cerința apare bifată. La testul de penetrare iese apoi la iveală aceeași parolă de bază, cu anul sau luna schimbate la final, pe zeci de conturi. Politica era respectată pe hârtie, iar protecția reală era aproape nulă.

A respecta legea e pragul minim, nu linia de sosire. Un audit e o fotografie făcută la un moment dat, pe un eșantion, după o listă de verificare. Atacatorul nu vine în ziua auditului și nu lucrează după lista auditorului.

A aștepta un control ca să afli unde ai probleme e ca și cum ai aștepta să te oprească poliția ca să afli dacă îți merg frânele.Cristian Iosub - CyberShield

Amenzile nu fac pe nimeni mai sigur

Sancțiunile au rostul lor: arată că regulile sunt serioase. Pentru entitățile esențiale, OUG 155/2024 prevede, pentru încălcarea obligațiilor principale, cum ar fi măsurile de securitate sau raportarea incidentelor, amenzi de până la 10 milioane de euro sau 2% din cifra de afaceri anuală mondială, valoarea cea mai mare dintre ele; pentru entitățile importante, de până la 7 milioane de euro sau 1,4%. Însă o amendă dată după un incident nu readuce datele criptate, nu repornește sistemele unui spital și nu recuperează zilele de activitate pierdute. Costul incidentului în sine, adică oprirea activității, recuperarea, consultanța de urgență și clienții pierduți, poate depăși cu mult amenda.

O organizație care face securitate doar ca să nu fie amendată va face exact minimul cerut, cu o zi înainte de termen. Va cumpăra documente, nu protecție. Nivelul real de securitate crește doar prin buna-credință a celor care conduc. Ei vor să afle adevărul despre propriile sisteme, nu doar să bifeze. Comandă un test de penetrare știind că raportul va durea. Raportează un incident devreme, în loc să-l ascundă. Văd bugetul de securitate ca pe o investiție, nu ca pe o taxă.

Ce poți face de mâine

Inventar. O listă completă a sistemelor, a serviciilor expuse pe internet și a conturilor cu drepturi de administrator, inclusiv ale furnizorilor. Ce nu știi că ai nu poți proteja.
Backup izolat și testat. O copie offline sau una care nu poate fi modificată ori ștearsă, separată de rețeaua principală, și o restaurare completă de probă cel puțin o dată pe trimestru.
Autentificare multifactor. Pe VPN, pe e-mail, pe conturile de administrator și pe orice acces de la distanță al furnizorilor.
Actualizări rapide. Vulnerabilitățile critice de pe sistemele expuse pe internet se corectează în zile, nu în luni.
Plan de răspuns. Cu nume și numere de telefon, tipărit, pentru zilele în care e-mailul și serverele nu mai merg. Exersat cel puțin o dată pe an, cu conducerea la masă.
Un responsabil. O persoană numită, care raportează direct conducerii și are buget propriu.
Test independent. Periodic, cineva din afară încearcă să intre exact cum ar face-o un atacator, printr-un test de penetrare sau un audit de securitate.

Securitatea cibernetică nu se deleagă. Poți externaliza o parte din muncă, poți cere ajutor, poți învăța de la alții. Responsabilitatea rămâne însă acolo unde sunt sistemele și datele: la tine, față de oamenii care ți le-au încredințat.

Întrebări frecvente

Cine intră sub NIS2 în România?

Firmele mijlocii și mari (potrivit Legii 346/2004, la care trimite ordonanța, întreprinderea mijlocie are între 50 și 249 de salariați și o cifră de afaceri de până la 50 de milioane de euro sau active de până la 43 de milioane de euro, iar cea mare depășește aceste criterii; pentru firmele dintr-un grup se adună integral datele firmelor legate și, proporțional cu participația, datele firmelor partenere) din sectoarele listate în anexele OUG 155/2024: energie, transport, bănci, sănătate, apă, infrastructură digitală, servicii IT pentru alte firme, servicii poștale și de curierat, deșeuri, chimicale, producția industrială și distribuția angro de alimente, anumite ramuri ale industriei, piețe online, motoare de căutare, rețele de socializare și cercetare. Indiferent de mărime intră administrația publică centrală, furnizorii de rețele și servicii publice de comunicații electronice, de servicii DNS și de servicii de încredere, registrele domeniilor de prim nivel, entitățile critice și organizațiile desemnate pe criterii de impact.

Un restaurant, un magazin sau o firmă mică intră sub NIS2?

În general, nu. Restaurantele și comerțul cu amănuntul nu apar în anexele OUG 155/2024 (excepție fac farmaciile mijlocii și mari, la sectorul sănătate, și comercianții mijlocii și mari care distribuie substanțe sau amestecuri chimice), iar firmele mici intră doar în câteva cazuri speciale, de exemplu dacă furnizează servicii de comunicații electronice sau DNS. Asta nu le scutește de GDPR: operatorul anunță ANSPDCP, de regulă în cel mult 72 de ore, despre o breșă de date personale care poate afecta drepturile oamenilor.

Primăriile și școlile intră sub NIS2?

De regulă, nu. Directiva NIS2 lasă la latitudinea fiecărui stat includerea administrației locale și a școlilor, iar România a inclus în OUG 155/2024 doar administrația publică centrală; educația nu apare ca sector. O primărie ar putea intra dacă operează direct un serviciu din anexe, cum ar fi apa sau termoficarea, dacă e desemnată entitate critică sau dacă se modifică legea. Separat, Legea 58/2023 cere raportarea incidentelor în cel mult 48 de ore și instruirea personalului. Pentru primării și școli, legea se aplică doar dacă îndeplinesc criteriile din HG 831/2024, adică dacă serviciul lor depinde de infrastructuri informatice și de comunicații de interes național; încadrarea se confirmă prin decizie DNSC.

Firmele de web hosting intră sub NIS2?

Firmele mijlocii și mari care vând cloud, operează centre de date sau administrează serverele clienților intră. O firmă mică de hosting intră indiferent de mărime dacă rulează servere DNS care răspund pentru domeniile clienților, pentru că furnizorii de servicii DNS sunt entități esențiale. Cine înregistrează sau revinde domenii are obligații privind datele titularilor, indiferent de mărime.

Care e diferența dintre NIS2, DORA, AI Act și CRA?

NIS2 cere măsuri de securitate cibernetică firmelor și instituțiilor din sectoarele-cheie. DORA face același lucru, mai detaliat, pentru bănci, asigurători și firmele de investiții, din 17 ianuarie 2025. AI Act reglementează sistemele de inteligență artificială în funcție de risc. CRA cere ca produsele cu software sau conectate la internet să fie sigure din proiectare, cu raportarea vulnerabilităților din septembrie 2026 și aplicare deplină din decembrie 2027.

Poate o autoritate să îmi protejeze sistemele?

Nu. O autoritate poate stabili reguli, transmite alerte și ajuta la gestionarea unui incident, iar entitățile aflate sub NIS2 le poate controla și le poate impune măsuri. Nu administrează însă infrastructura unei organizații în locul ei. Parolele, configurările, actualizările și backup-ul rămân în grija celui care deține sistemele.

Dacă respect legea, sunt în siguranță?

Nu neapărat. Un audit verifică un eșantion, la un moment dat, după o listă de verificare. Conformitatea e pragul minim; un test de penetrare independent arată cum ar intra, de fapt, un atacator.

Citește și

10.05.2026Directiva NIS2 în România: ce înseamnă pentru primării10.10.2026Incident de securitate cibernetică: ce face o primărie30.10.2026Securitatea cibernetică în România în 2027, între provocări și soluții
Surse: OUG 155/2024, legislatie.just.ro · Directiva (UE) 2022/2555 (NIS2), EUR-Lex · Legea 58/2023, legislatie.just.ro · HG 831/2024, legislatie.just.ro · Legea 294/2024, legislatie.just.ro · Regulamentul (UE) 2022/2554 (DORA), EUR-Lex · Regulamentul (UE) 2024/1689 (AI Act), EUR-Lex · Regulamentul (UE) 2024/2847 (CRA), EUR-Lex · Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR), EUR-Lex · Decizia Curții Constituționale nr. 17/2015, ccr.ro

Subiecte

#GDPR #IMM #NIS2 #OUG 155/2024 #primării #ransomware #școli #securitate cibernetica

Distribuie articolul

Facebook LinkedIn WhatsApp X Email
TV box Android infectat din fabrică: botnetul XCPE și Mecool

CyberShield® este o organizatie non-profit si neguvernamentala, avand ca obiectiv principal educatia si constientizarea publicului larg in ceea ce priveste securitatea cibernetica. Misiunea noastra este sa cream o cultura digitala sigura si responsabila, oferind cursuri si traininguri practice pentru tineri, parinti si profesori.

Asociatia Educatie în Securitate Cibernetică
Cod de Înregistrare Fiscală: 48106635
Adresa sediului social : strada Linia de Centura 50, Ștefăneștii de Jos, Ilfov, România 
Telefon: +40 310 054 053
Email: cristian.iosub@cybershield.org

▣ Despre CyberShield
▣ Întrebări frecvente
▣ Apariții în presă
▣ Platforma educațională
▣ Proiectul CyberCity.ro

Politica de Confidentialitate | Made with ♡ in  🇷🇴 | 2026 CyberShield®

Sigla CyberShieldCyberShield