În fiecare an, mai ales în perioadele aglomerate de sărbători, rețelele sociale și grupurile de discuții online devin adevărate terenuri de vânătoare pentru escroci care exploatează generozitatea și emoția oamenilor.
Fiecare mesaj are, la prima vedere, un iz de autenticitate, fiecare fotografie transmite o emoție, iar povestea asociată este construită minuțios pentru a genera compasiune și reacții rapide. Oamenii, deveniți mai vulnerabili în această perioadă, încearcă inițial să-și păstreze o doză de precauție: analizează profilul autorului, privesc cu atenție detaliile și, de multe ori, își pun întrebări despre realitatea cazului expus. Însă, în momentul în care aceeași poveste ajunge să fie promovată de către o Asociație, reacția publicului se schimbă. Încrederea în organizație funcționează ca un scut care anulează suspiciunile, iar prudența lasă loc emoției și impulsului de a ajuta. Acest mecanism psihologic face ca mulți să accepte cu entuziasm orice campanie promovată de o organizație, fără a-și mai pune problema autenticității și a riscului de scam.
Mai grav, atunci când organizațiile aleg să promoveze cazuri neverificate sau greu de verificat, nu doar că alimentează fenomenul fraudelor online, ci riscă să devină co-autori (moral, etic și chiar legal) la furtul de bani și date personale. Rolul unei organizații este, înainte de toate, să contribuie la binele comunității și să protejeze publicul nu doar de nevoi reale, ci și de pericolele ascunse sub masca compasiunii.
În fiecare an, în valuri recurente, apar scheme vechi și noi adaptate la mediul online sau chiar față în față, multe dintre ele mizând pe compasiunea rapidă a oamenilor. Un exemplu relevant este cazul cu laptele praf. În varianta offline, cineva abordează trecătorii în zone aglomerate, cerând ajutor pentru copil „cumpără-mi, te rog, două-trei cutii de lapte praf, am acasă doi bebeluși și le dau apă să bea, că nu am bani de lapte!”. După primirea produselor, acestea nu ajung la copii, ci sunt revândute ulterior pe marketplace-uri precum Facebook sau OLX sau folosite în scheme mai complexe.
În mediul online, o pretinsă mamă postează pe grupuri locale, astfel încât să poată controla discuția și strategia de păcălire. Când cineva vine să ajute, acesta află că „beneficiarul” se află la sute de kilometri distanță, iar ajutorul devine practic un transfer rapid (adesea prin Revolut) sau pachete trimise la adrese ale unor interpuși. Combinațiile de bună-credință și lipsă de verificare deschid ușa abuzului și pierderii financiare.
La fel de frecvente sunt scenariile cu familii fără adăpost sau fără bani de chirie, prezentate prin fotografii reale (luate, în fapt, de pe internet sau din presa locală) și profiluri de Facebook recent construite, fără activitate relevantă. Emoția produsă în primele momente impinge oamenii să doneze, deși orice analiză atentă arată lipsa dovezilor sau a oricărui element de verificare.
Anual, în preajma sărbătorilor sau în perioadele când atenția publicului e captată de compasiune, pe grupurile locale de Facebook reapare același „Dragomir Marian”. Uneori are 19 ani, alteori 21 sau 22, dar invariabil rămâne în clasa a XII-a la un liceu bun. Povestea lui e ajustată în funcție de anul curent: spune că a fost recent exclus din sistemul de protecție socială și că, de atunci, se vede obligat să se descurce singur, să-și cumpere mâncare, haine, telefon, laptop. Pentru a-și argumenta situația, publică niște facturi de la un complex de cămine studențești și afirmă că iminența evacuării îl obligă să achite de urgență 7-800 de lei. La un moment dat, a adus în discuție și o Asociație, încercând să-și facă actele de identitate pe adresa acesteia.
Am documentat anul trecut câteva dintre postările acestuia și puteți vedea aici modul în care schimba poveste în funcție de grupul țintă.
La prima vedere, povestea sa pare drama clasică a unui tânăr care s-a trezit singur în fața vieții – iar reflexul uman e să îi întindem o mână și să-l ajutăm să aibă o șansă reală. Totuși, realitatea e cu totul alta și, pe cât e de subtilă, pe atât e de dureroasă. Nu locuia în cămin, nu avea vârsta pe care o pretindea, iar din dorința de a distribui pe cât mai multe grupuri, și-a expus singur datele personale – CNP-ul (născut în 2003), numărul de telefon, adresa de e-mail. Am încercat să avertizăm potențialele victime ale acestei înșelătorii, însă scammerul reacționa prompt, ștergând rapid postările, blocând conturile celor care îi ridicau semne de întrebare sau încercau să îi ceară detalii sau dovezi suplimentare.
La un moment dat, pare că a folosit chiar și un cont pe Trello, ceea ce indică faptul că acționa organizat și metodic, cu sarcini clar definite și planificate.
Acest caz evidențiază mecanismele perfide prin care escrocii reușesc să se reinventeze și să exploateze nu doar generozitatea, ci și lipsa momentelor de atenție critică. Fiecare poveste, oricât ar părea de verosimilă, trebuie privită cu ochi critic și, mai ales, verificată cu rigoare, oricât de convingătoare ar fi prezentarea sau presiunea socială generată în mediul online.
Pe străzi deja apar așa-zis voluntari care pretind că strâng donații pentru asociații destinate persoanelor surdo-mute. Aceștia se poziționează în zone aglomerate și în locuri unde pot întâlni persoane cu potențial financiar. Săptămâna trecută, la GoTech World, un grup format din trei tineri care pretindeau că sunt surdo-muți și strângeau bani pentru o asociație fictivă a fost alungat de către paza de la Romexpo. În momentul în care paza a intervenit, pututeau fi auziți foarte bine cum injurau. Pe listele pe care le prezintă aceste persoane apar nume fictive și sume precum 100, 150 sau 200 de lei, gândite pentru a-i determina pe oameni să doneze sume mai mari, spre deosebire de sumele mici, cum ar fi 10 sau 20 de lei.
Deși fenomenul este cunoscut, vedem în mod constant oameni care donează sume importante către astfel de indivizi. Dacă vrei să donezi și să ai certitudinea că fondurile sunt gestionate transparent, te invităm să folosești linkul de susținere din colțul din dreapta sus al site-ului nostru. Prin intermediul acestui canal, susținem tinerii pasionați de educație digitală și securitate cibernetică, oferindu-le acces la instrumentele potrivite, bilete la evenimente și conferințe și burse de merit.
O altă variantă a schemei implică povestea „bătrânei bolnave”, în care se publică imagini din spitale și descrieri dramatice. Scopul este obținerea de bani prin transferuri rapide. Când intervine cineva și cere documente, autorul postării fie nu răspunde, fie încearcă să mute discuția spre alte rețele. Varianta pentru copii folosește fotografii reale ale pacienților sau copii cu afecțiuni medicale, dar identitățile și actele lipsesc sau sunt generate fictiv. Mulți oameni, cu dorința sinceră de a ajuta, devin astfel victime ale poveștilor inventate.
Din păcate, escrocii nu se limitează la cereri financiare. Uneori nu se cer bani, ci donații de bunuri precum haine, alimente sau jucării, care, odată primite, sunt revândute pe marketplace-uri sau nu ajung niciodată la destinatari. Cei care trimit bunuri nu află unde au ajuns acestea și nu primesc nicio dovadă de predare.
Schemele s-au diversificat și în zona iubitorilor de animale sau persoane aparent interesate de salvarea animalelor. Autorul postează imagini cu animale salvate, pretinde costuri medicale mari și solicită transferuri în cont personal. Orice încercare de a verifica existența animalelor sau a obține acte justificative este întâmpinată cu amânări sau discuții evazive, semn clar al tentativei de fraudă.
În ultima perioadă au apărut și metode orientate spre obținerea datelor personale. Sub pretextul înscrierii la ajutoare sau donații pentru familii vulnerabile, se colectează nume, adrese, CNP-uri și informații despre copii. Aceste date pot fi folosite ulterior în activități de scamming sau chiar furt de identitate. O simplă adresă trimisă unui necunoscut poate fi începutul unui șir lung de abuzuri.
Un alt efect specific perioadelor cu tragedii colective este apariția rapidă a conturilor de „susținere” pentru victime, care cer bani în numele acestora, fără vreo legătură reală cu persoanele implicate. Fotografiile sunt reale, dar conturile sunt proaspăt create și nu există detalii verificabile despre beneficiari. Emoția colectivă duce la reacții rapide, dar lipsa oricărei verificări lasă cale liberă infractorilor.
Toate aceste metode au un numitor comun: exploatarea emoțiilor și scăderea temporară a vigilenței. Singura metodă sigură pentru donatori (și pentru ONG-uri) rămâne verificarea riguroasă a fiecărei informații, identificarea corectă a beneficiarilor și evitarea transferurilor către conturi personale necunoscute. Orice poveste care nu poate fi documentată trebuie privită cu maximă rezervă și orice formular care solicită informații sensibile trebuie evitat. Pentru ca ajutorul să aibă cu adevărat sens, transparența și responsabilitatea trebuie să fie prioritare, atât la nivel individual, cât și la nivel institutional. Un ONG care respectă aceste principii ajută nu doar beneficiarul direct, ci și întreaga comunitate, respingând manipularea și consolidând încrederea pe care oamenii o acordă sectorului non-profit.
Astfel, alegând să donezi informat și mai ales direct către entități transparente, previi pierderile financiare, descurajezi infracționalitatea și contribui la curățarea ecosistemului social de impostori.